SOLACE - Alinare
O călătorie fotografică prin locurile noastre de alinare.
Un proiect fotografic de lungă durată care explorează locurile, oamenii, amintirile și stările de spirit în care găsim liniște, sens sau evadare.
Capitolul II — România
O viață plină, în liniște
Unii oameni trăiesc într-un timp diferit.
Se trezesc la patru dimineața pentru a-și începe rutina zilnică. Animalele trebuie hrănite, pâinea trebuie pregătită, iar mesele trebuie gătite pentru oamenii care vin să lucreze pământul.
Sunt atât de multe lucruri de făcut.
Elena are grijă singură de gospodăria ei de ani de zile. Se ocupă de via care aparține familiei sale de generații.
Nu are neapărat nevoie de vin, dar păstrarea lui îi dă sentimentul unei datorii.
O modalitate de a păstra tradițiile vii și de a arăta respect celor care au fost înaintea ei, despre care crede că încă o privesc de sus.
Și dincolo de toată munca, există un anumit confort în a ști că gospodăria rămâne pe mâini bune.
Într-un sat mic și liniștit, ascuns printre dealurile României, singurătatea și agitația par să coexiste.
Se trezește când soarele este încă sub orizont și merge la culcare când acesta încă se află deasupra lui.
Elena trăiește singură de mulți ani, de când și-a pierdut soțul. Copiii ei locuiesc în străinătate și se întorc să o viziteze o dată pe an.
Dar zilele ei sunt departe de a fi goale. Rudele, prietenii și oamenii pe care îi cunoaște din sat fac parte din viața ei de zi cu zi, împărțind munca, conversațiile și ritmul vieții rurale.
Continuă să aibă grijă de gospodărie, de pământ și de responsabilitățile care au devenit parte din viața ei de zi cu zi.
O viață plină de responsabilități, gesturi familiare și tradiții care continuă de la o generație la alta.
Aici, privim mai îndeaproape viața de zi cu zi a Elenei.
O viață agitată, dar liniștită.